In 2007, pe albumul Slalom printre cretini, aparea piesa din care am scos versurile de mai jos, Goana dupa iluzii. In 2008, fotograful Poul Madsen realizeaza un fotoreportaj despre cei ce isi duc viata prin catacombele bucurestiului. Slideshow-ul este dupa versuri si merita vazut si ascultat.

Aveam 22 de ani cand m-am casatorit, am facut o greseala
Am luat-o mai mare, am luat-o cu trei copii, m-am cununat, am divortat, am platit pensie alimentara, cheltuieli de judecata, am pierdut casa. Am facut atunci un soc nervos, lucram la depoul Colentina. M-au dus la spital, am fost internat vreo trei luni de zile in spital la Balaceanca la recuperare. Am lucrat cat am putut sa lucrez; cand mi-am revenit cu banii sa pot sa imi iau o camera cu chirie atunci m-au dat afara.
…..
La ora actuala stau pe strada, stau pe unde pot, cersesc, mi-e foame, mi-e sete, n-am ce sa fac, deci nu fur, nu iau omului cu forta sau asta,…. Omul daca vrea, iti da, daca nu…e foarte greu
…..
E foarte greu sa stai pe strada, sa n-ai locuinta si sa vrei sa faci ceva si sa n-ai posibilitatea financiara – in primul rand pentru acte, pentru mancare, pentru igiena corporala, iti trebuie bani.
…..
Omul daca sta pe strada, normal, ce zice: Ma chinuiesc, ma duc pe colo, prin spatele blocurilor, Stau cu frica, aoleu vine politia, aoleu vine vreunul, imi da in cap, ma omoara si stau cu frica si nu ma odihnesc. La un moment dat – sa ma duc la munca. Trebuie sa fiu si curat si cum imi mentin serviciul daca nu m-am odihnit, daca nu am avut unde sa ma odihnesc. E foarte greu sa iti mentii un serviciu daca nu ai unde sa locuiesti. Sunt oameni care vor sa munceasca, care vor sa isi faca ceva dar nu sunt ajutati.

Click pe poza pentru slideshow: