Totul a inceput de AICI …..
Da, ii revenise curajul. Si nu datorita cine stie carui articol citit intr-o revista trendy, ci datorita celor celor ce se aflau acum cu el. Nu ii cunostea pe multi dintre ei, totusi ceva ii lega ca un cordon ombilical invizibil. Se putea totusi observa o neliniste in sufletul fiecaruia. Cladirea, este adevarat, avea magnetismul ei. Poate de aceea se si intorsese asa curand - mult mai curand decat crezuse initial. Tematori au deschis usa masiva de fier. Fiind dimineata, aerul era destul de racoros si nu aducea cu nimic cu imbacseala trecuta. In primele momente au inspectat cateva camere. Sau ce mai ramasese din ele. Personaje barbare trecusera pe acolo inaintea lor, ce au avut grija sa distruga aproape orice urma de confort uman. La un moment dat toti au inceput sa faca ce doreau de la inceputul acestei incursiuni. Dintr-o data ramasese iar singur in cladirea ce ii aducea aminte de filmul “Shining”. Nu dorea insa sa ajunga in starea in care protagonistii cartii au fost adusi. A incercat sa se miste, dar ceva il retinea. Un zgomot usor perceptibil ii atrasese atentia. Era clar ca venea de undeva de sus, de la etajele superioare. Cum ceilalti nu avusesera timp sa ajunga acolo, era clar: NU ERAU SINGURI !!!
Zgomotul devenea din ce in ce mai pregnant, ca un tarsait a unei ‘chestii’ tarate pe podea. Acum era momentul sa isi faca curaj ca sa plece de acolo. Nu dorea sa riste nici o confruntare cu nimeni, mai ales ca era, psihic, sub nivelul ce ii putea asigura o victorie. Incet, mergand initial cu spatele, se departa de bariera ce era definita printr-o plasa cu bucati de tencuiala pe ea. Se reuni cu o parte din cei cu care venise. Era mult mai sigur sa cerceteze locurile alaturi de cineva. Odata ajunsi la primul etaj, la parter isi facu aparitia cel ce salasluia in acel loc. Nu a putut identifica decat o caciula ruseasca de blana pe cap si o haina groasa - cu toate ca afara se preconizau peste 35 de grade. Dar asta nu il mai mira, intr-un fel considerand ca este normala tinuta. Din loc in loc descopereau urmele civilizatiei. Diferite manuale atestau faptul ca unii mai aveau timp si de studiu. Facand un slalom printre bucatile de tavan cazute si pardoseala sparta, ce lasa sa se intrevada etajele inferioare, ajunsese la ultimul etaj. Acolo urmele ca cineva are o ‘viata’ erau clare. Cu toate ca nu era nici o usa la intrarea in camera, a fost incapabil sa treaca pragul. Nu dorea sa riste absolut nimic. Era timpul sa plece. Deja starea de angoasa se marea cu fiecare secunda ce o petrecea in acele locuri. Senzatia ca cineva il priveste devenea tot mai pregnanta. I se parea ca la fiecare geam al cladirilor vecine, cineva sta si il observa…nu ii placea ca cineva sa se joace cu el ca in ‘Big Brother’.
In drumul spre iesire nu a putut sa nu observe diferitele inscriptii de pe pereti, desene abstracte si altele atat de evidente incat nu intelegeai nimic din ele. Reintegrat in grup, era clar ca nimeni nu mai dorea sa ramana acolo. Atenti la orice pas facut pe niste scari prea putin sigure, au reusit sa iasa cu bine, nu inainte de a-si lasa amprenta pe acel loc….poate cine stie…..
Afara ii astepta ‘Nea Vasile, un om ce fusese martor la toata metamorfoza cladirii. Din poveste in poveste a ajuns si la motivul pentru care, data trecuta, gasise candela aceea arzand….murisera oameni de curand acolo…si totul incepea sa se lege ca la finalul unui film cand personajul principal, printr-o multime de flash-back-uri isi da seama ce s-a intamplat de fapt.
La doi pasi de ei, doi oameni isi uneau destinele. Pe altii care facusera acelasi lucru i-a gasit intr-un parc. Semn ca viata merge inainte…..