Deodata se trezi intr-un loc unde nu mai calcase niciodata. Pustietatea din jurul lui ii inducea o stare deloc confortabila. O liniste aproape mormantala il asurzea si il facea sa se intrebe cum de ajunsese intr-un loc ca acela. Cladirea din fata lui fusese candva o constructie impozanta dar acum ruina nu mai atragea pe nimeni. A inconjurat-o de 2 ori pentru a descoperi care este forta care il atrage inauntru. Prin geamurile sparte, dar zabrelite, se lasau vazute multe bucati de sticla, caramizi, cateva lemne si destul de putin gunoi. Deodata se auzi un strigat: “PLECAM DUPA CARNE !!!!” si zgomotul pasilor se departa rapid. Nu a avut timp sa reactioneze aproape deloc, cu exceptia unui pas facut spre peretele cladirii pentru o aparare stupida a spatelui. Dupa cateva clipe de semi-panica se hotari sa intre in cladire. In fata lui stateau acum mari usi de fier forjat cu urme de foc pe ele. Neavand nici un geam se putea observa locul unde candva fusese receptia, dar si scarile ce duceau la etajele superioare. La o prima privire, acele usi pareau ca nu au fost deschise niciodata, dar uitandu-se in jos vazu urmele usii pe treapta de marmura a intrarii. Cu un efort destul de mare, a tras usa masiva si …..
Dupa ce a facut primul pas inauntru si-a dat seama ca pasise in alta lume. Senzatia era accentuata de un praf fin ce plana in aer, putin percepetibil dar indeajuns de suparator atunci cand inima iti bate cu repeziciune. La urmatorul pas a incercat sa se aplece sa ia in mana o bucata dintr-o teava de plastic dar nu reusea sa isi convinga functiile motorii sa il ajute. Simtea ca daca nu isi tine privirea sus, cineva sau ceva il va lua prin surprindere. La urmatorul pas, a putut observa si mai bine locul unde cu multi ani inainte fusese probabil un cochet lift pentru oaspetii cladirii. Lipsea cu desavarsire. La fel ca si balustrada scarilor. Pe un perete al receptiei a observat un calendar, dar picioarele nu doreau sa il duca atat de aproape incat sa observe si anul editarii. A mai inaintat un pic si a inceput sa vada in stanga lui un coridor lung ce ascundea primele camere. Cu coada ochiului a observat ceva miscadu-se. A intors capul si nu a vazut nimic concret ci doar o palpaire pe perete, translucida si fara o forma bine definita.
Cu ultimele puteri a mai facut un pas. Ceea ce a putut vedea mai mult l-a inspaimantat decat sa il linisteasca: un buchet de flori si o candela aprinsa erau asezate pe primele trepte ale scarilor. Incercad sa isi stapaneasca impulsurile de panica, facu drumul inapoi, pas cu pas, incercand sa fie calm. A mai putut observa pe un perete o inscriptie ce parea scrisa cu un lichid de culoare si consistenta asemanatoare cu sangele. A inchis cu grija usa de la intrare, cu speranta ca nimeni nu isi va da seama de incursiunea lui acolo si s-a indepartat cu pasi mici dar repezi de acea cladire. Ca un facut, la nici 50 de metri de cladire a recunoscut locurile pe unde mai trecuse de zeci de ori in decursul vietii sale………