Acestea sunt cuvintele unui domn trecut de mult de tinerete, ce sta resemnat pe scaun in sala Floreasca. Vorbeste cu mult patos, cum numai unul care a facut parte din acel joc poate vorbi. Voleiul nu mai este demult prioritate in Romania (nu ca ar fi fost vreodata) iar oamenii dispusi sa investeasca in acest sport tot mai putini. Cine sa bage bani cand in toate ziarele si site-urile de sport gasesti numai fotbal? Si cand nu e etapa/baraj/turneu final, au grija jurnalistii sa gaseasca scandaluri ca sa vanda ziarul….
Imi aplec din nou urechea catre povestea omului resemnat. Aflu ca o deplasare (doar drumul) la Timisoara a unei echipe de volei costa 2000 de euro. Cam atat cat castiga un fotbalist la un meci mai important din campionatul intern. Dureros. Povesteste despre vedetele de altadata, despre fair-play, despre selectiile ce se faceau in scoli. Treptat in jurul lui se aduna inca 10 persoane care dezvolta ideile ‘bunului’. Din cand in cand mai aplauda la un punct castigat de echipa Romaniei. Tardiv insa, fetele pierzand in 3 seturi fara drept de apel.
Speranta totusi exista. Am vazut in sala peste 100 de fete care practicau acest sport la diferite echipe, venind sa incurajeze o echipa in care spera sa ajunga peste cativa ani. Sper ca si atunci, domnul acela sa fie pe scaun si sa se minuneze de cat de frumos sar la blocaj fetele noastre.